Lose dream

Am intrat intr-o lume de vis,unde parea ca totul este perfect, dar am descoperit ca totul era in imaginatia mea. Ma framantam ca nu o sa descopar niciodata realitatea si o sa traiesc in minciuna si in ceata de acum.
Am inceput sa caut necunoscutul , dar mi-era din ce in ce mai greu sa fac totul de una Singura. Obstacolele pareau din ce in ce mai grele si reci,ma ustura limba de la atatea cuvinte amare si aspre care imi veneau in minte, desi credeam ca eu traiesc doar pentru mine. Am incercat sa gasesc o cale de scapare, dar unde era lumina trebuia sa fie si intunericul , nu gaseam alinare, nici dragoste , intelegere sau ocrotire, gaseam doar respingere si neintelegere. Credeam ca lumea asta nu e facuta pentru mine. Cugetand bezmetica in stanga si in dreapta , nu vedeam decat multe intrebari fara niciun raspuns.
Ma gandeam daca e atat de greu sa ma cunosc pe mine, sa dispara ceata care ma apasa din ce in ce mai tare. Ma intreb : Oare pot incalzi eu cu mainile mele un foc stins, gol, rece si sumbru?
Mi-am impus sa nu plang in fata nimanui. ln fond, dezamagirea care o simteam ma durea pe moment , ramaneam doar cu regretul. Pare doar o teorie , dar nici asta n-a tinut. M-am speriat de mine, de indiferenta mea , de cuvintele care parca niCi nu le ziceam eu. Si da, am varsat nenumarate lacrimi, pe care nimenui nu le`a observat.
Totul se scufunda intr-o mare de tacere, o mare imensa , poate chiar un ocean. Nu.. mai mare ca un ocean.

Tot ce pot spune e ca ma omoara tacerea asta..